potențare

română

Etimologie

Din potența.

Pronunție

• AFI: /po.ten'ʦa.re/

Substantiv

Declinarea substantivului potențare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	potențare	potențări
Articulat	potențarea	potențările
Genitiv-Dativ	potențării	potențărilor
Vocativ	potențare, potențareo	potențărilor

1. acțiunea de a potența și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri