pouce
(français)
Variante
Etimologie
Din franceză veche pouce, pouz, peuce < latină pollicem, forma de acuzativ singular pentru pollex („degetul mare, police”).
Înrudit cu catalană polze, italiană pollice, occitană poce, portugheză pólex, pólice, română police și spaniolă pólice.
Pronunție
Substantiv
pouce m., pouces pl.
- (anat.) degetul mare, police
- (metro.) țol
Sinonime
- 1: (anat.) doigt I, premier doigt
Cuvinte derivate
Omofone
Locuțiuni
locuțiuni
Vezi și
Etimologie
Din poucer.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru poucer.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru poucer.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru poucer.
- forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru poucer.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru poucer.