prăznuire

română

Etimologie

Din prăznui.

Pronunție

• AFI: /prəz.nu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului prăznuire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prăznuire	prăznuiri
Articulat	prăznuirea	prăznuirile
Genitiv-Dativ	prăznuirii	prăznuirilor
Vocativ	prăznuire, prăznuireo	prăznuirilor

1. acțiunea de a prăznui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri