preabiruire

română

Etimologie

Din preabirui.

Pronunție

• AFI: /pre̯a.bi.ru'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului preabiruire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	preabiruire	preabiruiri
Articulat	preabiruirea	preabiruirile
Genitiv-Dativ	preabiruirii	preabiruirilor
Vocativ	preabiruire, preabiruireo	preabiruirilor

1. acțiunea de a preabirui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri