preacântare

română

Etimologie

Din preacânta.

Pronunție

• AFI: /pre̯a.kɨn'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului preacântare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	preacântare	preacântări
Articulat	preacântarea	preacântările
Genitiv-Dativ	preacântării	preacântărilor
Vocativ	preacântare, preacântareo	preacântărilor

1. acțiunea de a preacânta și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri