preamărire

română

Etimologie

Din preamări.

Pronunție

• AFI: /pre̯a.mə'ri.re/

Substantiv

Declinarea substantivului preamărire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	preamărire	preamăriri
Articulat	preamărirea	preamăririle
Genitiv-Dativ	preamăririi	preamăririlor
Vocativ	preamărire, preamărireo	preamăririlor

1. acțiunea de a preamări și rezultatul ei.

Cuvinte derivate

• preamărit

Traduceri

Traduceri