precursor

română

Etimologie

Din franceză précurseur.

Pronunție

• AFI: /pre.kurˈsor/

Substantiv

Declinarea substantivului precursor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	precursor	precursori
Articulat	precursorul	precursorii
Genitiv-Dativ	precursorului	precursorilor
Vocativ	precursorule	precursorilor

1. persoană care pregătește, prin activitatea sa, terenul pentru o dezvoltare ulterioară mai largă într-un anumit domeniu; deschizător de drumuri; înaintaș, premergător.

Cuvinte derivate

• precursoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online