teren
Etimologie
Din franceză terrain.
Pronunție
- AFI: /teˈren/
Substantiv
Declinarea substantivului teren | ||
n. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | teren | terenuri |
Articulat | terenul | terenurile |
Genitiv-Dativ | terenului | terenurilor |
Vocativ | terenule | terenurilor |
- întindere de pământ delimitată (considerată după relieful sau după situarea sa în spațiu).
- solul privit din punct de vedere geologic, geografic etc.
- Terenuri paleozoice.
- loc, regiune.
- (fig.) domeniu de activitate, de preocupări.
- (urmat de determinări care arată destinația) spațiu special amenajat într-un anumit scop.
- Teren de sport.
Cuvinte derivate
Locuțiuni
Expresii
- A sonda (sau a pipăi, a tatona) terenul = a observa cu atenție situația, împrejurările, înainte de a întreprinde ceva; a se informa
- A câștiga teren = a progresa puțin într-o acțiune; a-și consolida poziția
- A părăsi terenul = a se da bătut, a ceda
- A pierde teren = a pierde șansele de succes
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online