precuvântare

română

Etimologie

Din precuvânta.

Pronunție

  • AFI: /pre.ku.vɨn'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
precuvântare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ precuvântare precuvântări
Articulat precuvântarea precuvântările
Genitiv-Dativ precuvântării precuvântărilor
Vocativ precuvântare, precuvântareo precuvântărilor
  1. acțiunea de a precuvânta și rezultatul ei.


Traduceri