precuvântare

română

Etimologie

Din precuvânta.

Pronunție

• AFI: /pre.ku.vɨn'ta.re/

Substantiv

Declinarea substantivului precuvântare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	precuvântare	precuvântări
Articulat	precuvântarea	precuvântările
Genitiv-Dativ	precuvântării	precuvântărilor
Vocativ	precuvântare, precuvântareo	precuvântărilor

1. acțiunea de a precuvânta și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri