predica

română

Etimologie

Din latină praedicare.

Pronunție

• AFI: /pre.di'ka/

Verb

Conjugarea verbului predica
Infinitiv	a predica
Indicativ prezent pers. 1 sg.	predic
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să predice
Participiu	predicat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) (despre clerici) a rosti o predică.
2. (v.tranz.) a recomanda ceva cu insistență; a răspândi, a propaga idei, concepții etc.

Cuvinte derivate

• predicare
• predică

Expresii

• A predica în deșert (sau în pustiu) = a vorbi degeaba, a da sfaturi cuiva care nu le ascultă

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• crepida
• epicard

Referințe

• DEX '98 via DEX online