predispunere

română

Etimologie

Din predispune.

Pronunție

• AFI: /pre.dis'pu.ne.re/

Substantiv

Declinarea substantivului predispunere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	predispunere	predispuneri
Articulat	predispunerea	predispunerile
Genitiv-Dativ	predispunerii	predispunerilor
Vocativ	predispunere, predispunereo	predispunerilor

1. acțiunea de a predispune și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri