română

Etimologie

Din franceză préméditer < latină praemeditari.

Pronunție

  • AFI: /pre.me.di'ta/


Verb


Conjugarea verbului
premedita
Infinitiv a premedita
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
premeditez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să premediteze
Participiu premeditat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune la cale, a pregăti, a plănui o acțiune (de obicei reprobabilă).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe