preoțire
română
Etimologie
Din preoți.
Pronunție
- AFI: /pre.o'ʦi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului preoțire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | preoțire | preoțiri |
| Articulat | preoțirea | preoțirile |
| Genitiv-Dativ | preoțirii | preoțirilor |
| Vocativ | preoțire, preoțireo | preoțirilor |
- acțiunea de a preoți și rezultatul ei.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri