presimțire

română

Etimologie

Din presimți.

Pronunție

• AFI: /pre.sim'ʦi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului presimțire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	presimțire	presimțiri
Articulat	presimțirea	presimțirile
Genitiv-Dativ	presimțirii	presimțirilor
Vocativ	presimțire, presimțireo	presimțirilor

1. acțiunea de a presimți și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri