pricinuire
Etimologie
Din pricinui.
Pronunție
- AFI: /pri.ʧi.nu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului pricinuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | pricinuire | pricinuiri |
| Articulat | pricinuirea | pricinuirile |
| Genitiv-Dativ | pricinuirii | pricinuirilor |
| Vocativ | pricinuire, pricinuireo | pricinuirilor |
- acțiunea de a pricinui și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a pricinui