prigori

română

Din slavă (veche) prigorĕti.

Conjugarea verbului (se) prigori
Infinitiv	a (se) prigori
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) prigoresc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) prigorească
Participiu	prigorit
Conjugare	IV

(v.refl.) (înv. și reg.) a se expune la dogoarea focului sau a soarelui; a se încălzi prea tare.
(v.refl.) (fig.) a fi chinuit, torturat de ceva, a se frământa, a se perpeli.