soare
Etimologie
Pronunție
- AFI: /ˈso̯a.re/
Substantiv
Declinarea substantivului soare | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | soare | sori |
Articulat | soarele | sorii |
Genitiv-Dativ | soarelui | sorilor |
Vocativ | soare | sorilor |
- astru incandescent și luminos, în jurul căruia se rotește Pământul și celelalte planete ale sistemului nostru planetar.
- lumină (și căldură) care vine de la soare.
- nume dat aștrilor care au lumină proprie.
- (fig.) fericire, bucurie
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
Expresii
- Rupt din soare = foarte frumos, de o deosebită frumusețe
- A se uita (la cineva) ca la soare = a privi (pe cineva) cu multă dragoste, a iubi foarte mult (pe cineva), a se uita (la cineva) cu admirație
- Soare cu dinți = frig pe vreme senină
- A sta cu burta la soare = a nu face nimic, a lenevi, a trândăvi
- A făgădui câte în lună și în soare (sau în stele) = a făgădui lucruri irealizabile
- A dori câte în lună și în soare (sau în stele) = a dori prea multe
- A căuta pete-n soare = a căuta neajunsuri oriunde și cu tot dinadinsul
- (în basme) La soare te poți uita, dar la dânsa (sau la dânsul) ba, = se spune spre a arăta că cineva este de o frumusețe excepțională
- A i se pune (cuiva) soarele drept inimă = a i se face foame
Sinonime
- (astron.) ☉
Traduceri
corp ceresc
|
|