priponire
română
Etimologie
Din priponi.
Pronunție
- AFI: /pri.po'ni.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului priponire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | priponire | priponiri |
| Articulat | priponirea | priponirile |
| Genitiv-Dativ | priponirii | priponirilor |
| Vocativ | priponire, priponireo | priponirilor |
- acțiunea de a priponi și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a priponi