Etimologie

Din prisacă+ărit.

Pronunție

  • AFI: /pri.sə.kə'rit/


Substantiv


Declinarea substantivului
prisăcărit
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ prisăcărit prisăcărituri
Articulat prisăcăritul prisăcăriturile
Genitiv-Dativ prisăcăritului prisăcăriturilor
Vocativ prisăcăritule prisăcăriturilor
  1. ocupația prisăcarului, prisăcărie.
  2. (înv.) impozit care se plătea pentru prisăci, în evul mediu, în Țara Românească.

Sinonime

  1. apicultură, albinărit, stupărit
  2. stupărit


Traduceri