proorocire
română
Etimologie
Din prooroci.
Pronunție
- AFI: /pro.o.ro'ʧi.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului proorocire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | proorocire | proorociri |
| Articulat | proorocirea | proorocirile |
| Genitiv-Dativ | proorocirii | proorocirilor |
| Vocativ | proorocire, proorocireo | proorocirilor |
- acțiunea de a prooroci și rezultatul ei.
Traduceri
acțiunea de a prooroci