propitiation

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie propiciacioun, care provine din latină târzie propitiātiōn < propitiātiō.

Pronunție

• AFI: /prəˌpɪʃiˈeɪʃən/

Substantiv

propitiation, pl. propitiations

1. (înv.) împăcare, reconciliere

Sinonime

• atonement, expiation, placation

Cuvinte apropiate

• propitiate

Referințe

• Dictionary.com

---

franceză

(français)

Etimologie

Din latină propitiātiō.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

propitiation f., propitiations pl.

1. îmblânzire

Cuvinte derivate

• propitiateur
• propitiatoire

Cuvinte apropiate

• propice