împăcare

română

Etimologie

Din a împăca.

Pronunție

• AFI: /ɨm.pə'ka.re/

Substantiv

Declinarea substantivului împăcare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	împăcare	împăcări
Articulat	împăcarea	împăcările
Genitiv-Dativ	împăcării	împăcărilor
Vocativ	împăcare	împăcărilor

1. acțiunea de a (se) împăca și rezultatul ei; împăciuire, împăcăciune.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• apreciam

Referințe

• DEX '98 via DEX online