propovăduitor

română

Etimologie

Din a propovădui + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /pro.po.və.du.iˈtor/

Substantiv

Declinarea substantivului propovăduitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	propovăduitor	propovăduitori
Articulat	propovăduitorul	propovăduitorii
Genitiv-Dativ	propovăduitorului	propovăduitorilor
Vocativ	propovăduitorule	propovăduitorilor

1. persoană care propovăduiește; propagator, predicator.

Cuvinte derivate

• propovăduitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online