predicator

română

Etimologie

Din franceză prédicateur.

Pronunție

• AFI: /pre.di.ka'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului predicator
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	predicator	predicatori
Articulat	predicatorul	predicatorii
Genitiv-Dativ	predicatorului	predicatorilor
Vocativ	predicatorule	predicatorilor

1. persoană care predică; propovăduitor.
2. conducător al unor comunități religioase creștine.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online