română

Etimologie

Din proslăvi.

Pronunție

  • AFI: /pro.slə'vi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
proslăvire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ proslăvire proslăviri
Articulat proslăvirea proslăvirile
Genitiv-Dativ proslăvirii proslăvirilor
Vocativ proslăvire, proslăvireo proslăvirilor
  1. acțiunea de a proslăvi și rezultatul ei.


Traduceri