proslăvitoare

română

Etimologie

Din proslăvitor.

Pronunție

• AFI: /pro.slə.vi'to̯a.re/

Substantiv

Declinarea substantivului proslăvitoare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	proslăvitoare	proslăvitoare
Articulat	proslăvitoarea	proslăvitoarele
Genitiv-Dativ	proslăvitoarei	proslăvitoarelor
Vocativ	proslăvitoareo	proslăvitoarelor

1. (rar) persoană care proslăvește.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online