proslăvitoare
română
Etimologie
Din proslăvitor.
Pronunție
- AFI: /pro.slə.vi'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului proslăvitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | proslăvitoare | proslăvitoare |
| Articulat | proslăvitoarea | proslăvitoarele |
| Genitiv-Dativ | proslăvitoarei | proslăvitoarelor |
| Vocativ | proslăvitoareo | proslăvitoarelor |
- (rar) persoană care proslăvește.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online