proslăvitor
română
Etimologie
Din a proslăvi + sufixul -tor.
Pronunție
- AFI: /pro.slə.vi'tor/
Substantiv
| Declinarea substantivului proslăvitor | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | proslăvitor | proslăvitori |
| Articulat | proslăvitorul | proslăvitorii |
| Genitiv-Dativ | proslăvitorului | proslăvitorilor |
| Vocativ | proslăvitorule | proslăvitorilor |
- (rar) persoană care proslăvește.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online