proslăvitor

română

Etimologie

Din a proslăvi + sufixul -tor.

Pronunție

• AFI: /pro.slə.vi'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului proslăvitor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	proslăvitor	proslăvitori
Articulat	proslăvitorul	proslăvitorii
Genitiv-Dativ	proslăvitorului	proslăvitorilor
Vocativ	proslăvitorule	proslăvitorilor

1. (rar) persoană care proslăvește.

Cuvinte derivate

• proslăvitoare

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online