prozelit
Etimologie
Din franceză prosélyte < latină proselytus.
Pronunție
- AFI: /pro.ze'lit/
Substantiv
Declinarea substantivului prozelit | ||
m. | Singular | Plural |
Nominativ-Acuzativ | prozelit | prozeliți |
Articulat | prozelitul | prozeliții |
Genitiv-Dativ | prozelitului | prozeliților |
Vocativ | prozelitule | prozeliților |
- persoană convertită de curând la o credință, la o doctrină etc.; adept nou (și înflăcărat) al unei credințe, al unei doctrine etc.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online