prubuluire

română

Etimologie

Din prubului.

Pronunție

• AFI: /pru.bu.lu'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului prubuluire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	prubuluire	prubuluiri
Articulat	prubuluirea	prubuluirile
Genitiv-Dativ	prubuluirii	prubuluirilor
Vocativ	prubuluire, prubuluireo	prubuluirilor

1. acțiunea de a prubului și rezultatul ei.

Traduceri

acțiunea de a prubului