pudicizia

italiană

(italiano)

Etimologie

Din latină pudicitia < pudīcus.

Pronunție

• AFI: /pudi'ʧitsja/

Substantiv

pudicizia f., pudicizie pl.

1. pudiciție, bună-cuviință, decență, pudoare

   Tutto ciò ha offeso la sua pudicizia.

Sinonime

• verecondia

Antonime

• impudenza

Cuvinte apropiate

• pudico
• pudore

Referințe

• Treccani.it