pungălitură

română

Etimologie

Din a pungăli + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /pun.gə.li'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului pungălitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	pungălitură	pungălituri
Articulat	pungălitura	pungăliturile
Genitiv-Dativ	pungăliturii	pungăliturilor
Vocativ	pungălitură	pungăliturilor

1. (pop.) faptul de a pungăli; (concr.) cusătură neîngrijită, neglijentă; pungăleală.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online