purică

Vezi și : purica

română

Etimologie

Din purica.

Pronunție

• AFI: /ˈpu.ri.kə/
• AFI: /pu.riˈkə/ (forma de perfect simplu)

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru purica.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru purica.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru purica.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru purica.