purica
Vezi și : purică |
Variante
Etimologie
Din latină pūlicāre (< pūlex, pūlicem).
Pronunție
- AFI: /pu.riˈka/
Verb
Conjugarea verbului (se) purica | |
Infinitiv | a (se) purica |
Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) puric |
Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) purice |
Participiu | puricat |
Conjugare | I |
- (v.tranz. și refl.) (pop. și fam.) a (se) curăța de purici.
- (v.tranz.) (fig.) (fam.) a examina ceva cu atenție, cu de-amănuntul.
Sinonime
- 1: despăduchea, păduchea
Cuvinte derivate
- puricare
- puricariță
- puricarniță
- puricaș
- puricat
- puricăresc
- puricărie
- puricărime
- puricătură
- purice, puric
- puriceală
- puriceasă
- puricească
- puricel
- puricică
- puricioasă
- puricos
Traduceri
a curăța de purici
|
Etimologie
Din purica.
Verb
- forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru purica.