puricătură

română

Etimologie

Din a purica + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /pu.ri.kə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului puricătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	puricătură	puricături
Articulat	puricătura	puricăturile
Genitiv-Dativ	puricăturii	puricăturilor
Vocativ	puricătură	puricăturilor

1. (pop. și fam.) puricat.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online