râcă

română

Etimologie

Din râcăi (învechit „a răcni” < slavă (veche)) (derivat regresiv).

Pronunție

• AFI: /'rɨ.kə/

Substantiv

Declinarea substantivului râcă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	râcă	râci
Articulat	râca	râcile
Genitiv-Dativ	râcii	râcilor
Vocativ	râcă	râcilor

1. (fam.) ceartă, sfadă.

Expresii

• A căuta (cuiva) râcă = a căuta (cuiva) ceartă, pricină
• A se pune râcă (cu cineva) = a se împotrivi (cuiva) luându-se la ceartă
• A purta (cuiva) râcă = a dușmăni pe cineva

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• acar
• arac
• arca
• acra
• cară

Referințe

• DEX '98 via DEX online