rânduire

română

Etimologie

Din rândui.

Pronunție

• AFI: /rɨn.du'i.re/

Substantiv

Declinarea substantivului rânduire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	rânduire	rânduiri
Articulat	rânduirea	rânduirile
Genitiv-Dativ	rânduirii	rânduirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a rândui și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri