răbojire

română

Etimologie

Din răboji.

Pronunție

• AFI: /rə.bo'ʒi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului răbojire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răbojire	răbojiri
Articulat	răbojirea	răbojirile
Genitiv-Dativ	răbojirii	răbojirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a răboji și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri