răcănire

română

Etimologie

Din răcăni.

Pronunție

• AFI: /rə.kə'ni.re/

Substantiv

Declinarea substantivului răcănire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răcănire	răcăniri
Articulat	răcănirea	răcănirile
Genitiv-Dativ	răcănirii	răcănirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a răcăni și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri