răpștire

română

Etimologie

Din răpști.

Pronunție

• AFI: /rəp'ʃti.re/

Substantiv

Declinarea substantivului răpștire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răpștire	răpștiri
Articulat	răpștirea	răpștirile
Genitiv-Dativ	răpștirii	răpștirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a răpști și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri