Etimologie

Din răpuitor.

Pronunție

  • AFI: /rə.pu.i'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
răpuitoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ răpuitoare răpuitoare
Articulat răpuitoarea răpuitoarele
Genitiv-Dativ răpuitoarei răpuitoarelor
Vocativ răpuitoareo răpuitoarelor
  1. (neobișnuit) persoană care încântă, farmecă, cucerește.


Traduceri

Referințe