răsînțelegere

română

Etimologie

Din răsînțelege.

Pronunție

• AFI: /rəs.ɨn.ʦe'le.ʤe.re/

Substantiv

Declinarea substantivului răsînțelegere
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răsînțelegere	răsînțelegeri
Articulat	răsînțelegerea	răsînțelegerile
Genitiv-Dativ	răsînțelegerii	răsînțelegerilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a răsînțelege și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri