răscolire
română
Etimologie
Din răscoli.
Pronunție
- AFI: /rəs.ko'li.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului răscolire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răscolire | răscoliri |
| Articulat | răscolirea | răscolirile |
| Genitiv-Dativ | răscolirii | răscolirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a răscoli și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri