răscroitură

română

Etimologie

Din a răscroi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /rəs.kro.i'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului răscroitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răscroitură	răscroituri
Articulat	răscroitura	răscroiturile
Genitiv-Dativ	răscroiturii	răscroiturilor
Vocativ	răscroitură	răscroiturilor

1. răscroială.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online