răscroitură
română
Etimologie
Din a răscroi + sufixul -tură.
Pronunție
- AFI: /rəs.kro.i'tu.rə/
Substantiv
| Declinarea substantivului răscroitură | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răscroitură | răscroituri |
| Articulat | răscroitura | răscroiturile |
| Genitiv-Dativ | răscroiturii | răscroiturilor |
| Vocativ | răscroitură | răscroiturilor |
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online