răsfățătură

română

Etimologie

Din a răsfăța + sufixul -ătură.

Pronunție

• AFI: /rəs.fə.ʦə'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului răsfățătură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răsfățătură	răsfățături
Articulat	răsfățătura	răsfățăturile
Genitiv-Dativ	răsfățăturii	răsfățăturilor
Vocativ	răsfățătură	răsfățăturilor

1. (rar) răsfăț.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online