răsfăța
română
Etimologie
Origine incertă. Se consideră o derivare de la latină *re-ex-faciāre sau direct de la față cu prefixul răs-, cu sensul inițial de „a mângâia fața”.
Alternativ ar fi o variantă de la desfăta.
Pronunție
- AFI: /rəs.fə'ʦa/
Verb
| Conjugarea verbului (se) răsfăța | |
| Infinitiv | a (se) răsfăța |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
(mă) răsfăț |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să (se) răsfețe |
| Participiu | răsfățat |
| Conjugare | I |
- (v.tranz.) a înconjura pe cineva cu dragoste, cu tandrețe exagerată.
- (v.refl.) a se purta ca un copil alintat, dezmierdat exagerat; a face fasoane, mofturi.
- (v.tranz. și refl.) a (se) înveseli, a (se) desfăta, a (se) delecta.
- (v.refl.) a ocupa un spațiu mare, a se întinde.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a (se) alinta peste măsură