răsteală
română
Etimologie
Din a (se) răsti + sufixul -eală.
Pronunție
- AFI: /rəs'te̯a.lə/
Substantiv
| Declinarea substantivului răsteală | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | răsteală | răsteli |
| Articulat | răsteala | răstelile |
| Genitiv-Dativ | răstelii | răstelilor |
| Vocativ | răsteală | răstelilor |
- (pop.) vorbire aspră, pe ton ridicat și amenințător.
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online