răsteală

română

Etimologie

Din a (se) răsti + sufixul -eală.

Pronunție

• AFI: /rəs'te̯a.lə/

Substantiv

Declinarea substantivului răsteală
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răsteală	răsteli
Articulat	răsteala	răstelile
Genitiv-Dativ	răstelii	răstelilor
Vocativ	răsteală	răstelilor

1. (pop.) vorbire aspră, pe ton ridicat și amenințător.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• asaltare
• lăstărea

Referințe

• DEX '98 via DEX online