răstimp

română

Etimologie

Din slavă (veche) rastonpŭ (după timp).

Pronunție

• AFI: /rəs'timp/

Substantiv

Declinarea substantivului răstimp
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răstimp	răstimpuri
Articulat	răstimpul	răstimpurile
Genitiv-Dativ	răstimpului	răstimpurilor
Vocativ	răstimpule	răstimpurilor

1. durată (limitată) de timp; interval între două perioade sau între două momente diferite; timp.

Locuțiuni

• (loc.adv.) În răstimpuri sau din răstimp în răstimp = din când în când, câteodată, uneori.
• Într-un răstimp = de la o vreme, la un moment dat.
• În răstimp = între timp.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• răpștim
• stârpim
• stripam

Referințe

• DEX '98 via DEX online