perioadă
română
Variante
Etimologie
Din latină periodus, neogreacă περιοδοσ (períodos), franceză période.
Pronunție
- AFI: /pe.ri'o̯a.də/
Substantiv
| Declinarea substantivului perioadă | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | perioadă | perioade |
| Articulat | perioada | perioadele |
| Genitiv-Dativ | perioadei | perioadelor |
| Vocativ | perioadă | perioadelor |
- interval de timp în cursul căruia se desfășoară un fenomen sau se petrece un eveniment.
- subdiviziune a timpului geologic mai mică decât era.
- interval de timp care se scurge între cele două momente în care se reproduce un fenomen astronomic; interval de timp după care un astru, în mișcarea sa, se află în aceeași situație relativă față de un anumit reper.
- (fiz.) interval de timp după care se repetă un fenomen, reproducându-se consecutiv valorile unei mărimi caracteristice acelui fenomen.
- (mat.) intervalul creșterii minime a variabilei independente, după care se reproduc, în aceeași ordine, aceleași valori ale unor mărimi.
- mulțimea numerelor de o cifră care se repetă infinit într-o fracție zecimală.
- fiecare dintre cele șapte rânduri în care sunt aranjate elementele chimice din tabloul periodic al lui Mendeleev.
- interval de timp dintre două accese ale unei boli.
- (pop.) menstruație.
- frază amplă, cu caracter unitar și armonios, datorat în special simetriei structurii ei.
- parte unitară dintr-o compoziție muzicală, formată din mai multe fraze.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online