răsucire

română

Etimologie

Din răsuci.

Pronunție

• AFI: /rə.su'ʧi.re/

Substantiv

Declinarea substantivului răsucire
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răsucire	răsuciri
Articulat	răsucirea	răsucirile
Genitiv-Dativ	răsucirii	răsucirilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a răsuci și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri