răsunare

română

Etimologie

Din răsuna.

Pronunție

• AFI: /rə.su'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului răsunare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	răsunare	răsunări
Articulat	răsunarea	răsunările
Genitiv-Dativ	răsunării	răsunărilor
Vocativ	'	'

1. acțiunea de a răsuna și rezultatul ei.

Traduceri

Traduceri